Cauta:

INTERVIU Ligia Deca (consilier de stat): Președintele Iohannis așteaptă de la Guvern un plan transparent privind investițiile în educație

Categorie: Politica | Autor: Agerpres | (16 iulie 2017, 10:16)

Consilierul de stat în cadrul Departamentului educație și cercetare al Administrației Prezidențiale, Ligia Deca, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES că președintele Klaus Iohannis așteaptă de la Guvern un plan transparent privind investițiile în educație.

"Așteptăm și noi să vedem măsurile pentru începerea în bune condiții a anului școlar", a afirmat Ligia Deca. Ea a apreciat sistemul de educație ca fiind unul "în creștere, dar un pic sătul de schimbări".

Consilierul de stat a opinat că legea privind învățământul dual este un pas înapoi și generează patru efecte negative, subliniind că ar trebui reexaminată temeinic.Ligia Deca a precizat și că a discutat cu ministrul Educației, Liviu Pop, despre problema manualelor școlare, arătând că lansarea licitației în acest caz nu garantează finalizarea ei în timp util.

Consilierul de stat vorbește în interviu și despre lipsa cabinetelor medicale în școli, rezultatele la Evaluarea Națională și Bacalaureat, stadiul proiectului "România educată", legislația confuză în ceea ce privește creșele, soluțiile privind cazarea studenților.Deca a abordat și subiectul legat de Bacalaureatul diferențiat, pe care îl consideră "o soluție simplistă la o problemă foarte complicată".

AGERPRES: Recent, președintele Klaus Iohannis a solicitat reeexaminarea Legii privind aprobarea OUG 81/2016 referitoare la învățământul dual, motivând că aceasta ar genera "multiple efecte negative". Care sunt aceste efecte negative în cazul în care cererea de reexaminare nu este adoptată de Parlament?

Ligia Deca: În opinia noastră, lăsând la o parte chestiunile de tehnică legislativă, precum și incoerențele care ar duce la probleme de implementare ulterioare, sunt patru chestiuni mari. Prima chestiune este legată de asigurarea calității, cum facem ca acest tip de învățământ să fie de calitate. OUG 81, în varianta inițială, prevedea un proces de acreditare a operatorilor economici care erau implicați în învățământul dual. Legea de aprobare elimină această obligativitate lăsând practic operatorii într-o zonă în care și un SRL care are un garaj și în care lucrează cinci oameni poate fi partener pentru o școală, nespecificând câți elevi poate lua în practică, și o companie mare care are un program structurat cu mentori. Au același statut. Ar trebui să avem un pic de transparență și un pic de responsabilitate în această zonă. O a doua chestiune este legată de lipsa de continuitate, de orizont. Discuțiile de anul trecut au fost pe baza unui proiect de politică publică pentru învățământul dual, ce au inclus o serie de consultări în țară — și ale noastre și ale ministerului prin cei de la Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic. Aceste consultări au avut următoarea concluzie: pentru ca ruta aceasta profesională să redevină atractivă avem nevoie de un parcurs de formare inițială care să includă calificări de nivel 3, 4 și 5. OUG 81 prevedea toate aceste niveluri succesive. Legea de aprobare spune că învățământul dual se adresează doar nivelului 3 de calificare, ori asta te duce într-o zonă în care mai sus reintri într-un sistem în care parteneriatul cu agentul economic nu mai este unul garantat.

Aceasta este încă o problemă, în opinia noastră. Mai sunt două legate de implicarea angajatorilor și autonomia acestor școli, care au un statut special. Prima chestiune este legată de implicarea reprezentanților mediului economic în consiliul de administrație al școlii. Dacă OUG 81 garanta prezența mai multor reprezentanți ai partenerilor economici în consiliul de administrație, acum se vorbește doar despre posibilitatea prezenței a doi reprezentanți ai mediului economic în plus față de numărul existent al membrilor din consiliul de administrație. Aceasta nu face foarte atractivă implicarea mediului economic. În plus, gradul de autonomie al unor școli cu învățământ preponderent dual era un pic mai mare, în sensul în care școlile cu un consiliu de administrație în care erau implicați și angajatorii puteau să dea un aviz pe profilul tipului de profesor pe care îl doresc și chiar să organizeze concursuri pentru profesori atunci când era nevoie de un anumit tip de profesor mai ales pentru materiile care necesitau un nivel de cunoștințe tehnologice mai actual. A dispărut și această posibilitate. În fapt, diferența între învățământul dual și învățământul clasic este nesemnificativă în această formă a legii. Din toate aceste considerente și luând în calcul și rezultatele proiectului România educată de anul trecut s-a formulat cererea de reexaminare în speranța în care consensul opiniei publice realizat anul trecut va influența și prevederile legii atunci când ea revine la promulgare. Cel puțin asta sperăm.

AGERPRES: Se impune o reexaminare de urgență a acestei legi?

Ligia Deca: Este mai bine să avem o reexaminare fundamentată în care să fie luate în calcul toate opiniile decât să avem o reexaminare accelerată pentru că OUG 81 își produce efectele. Până una alta, anul acesta vom înscrie elevi în învățământul dual pe baza prevederilor OUG 81. Decât să avem o lege care întoarce lucrurile, atunci când tocmai ce am pornit un an școlar pe această filosofie mai bine ne gândim de mai multe ori și acționăm o singură dată, având în vedere dezbaterile existente în cadrul proiectului România educată și intențiile Ministerului Educației. Mai degrabă aș prefera ca reexaminarea să includă un proces temeinic de consultare și de luare în calcul a opțiunilor, nu numai cele venite din zona academică, dar și cele venite din zona societății și a mediului economic.

AGERPRES: Pe scurt, cum ați caracteriza această formă a legii?

Ligia Deca: Ca un pas înapoi față de ceea ce agreasem că ar trebui să fie învățământul dual, și anume o alternativă reală la filiera teoretică. Dacă ne dorim într-adevăr recredibilizarea filierei învățământului profesional și tehnic, nu cred că pot fi făcuți mulți pași înapoi față de ce a fost deja stabilit.

AGERPRES: An de an învățământul se confruntă cu problema manualelor școlare. Cum ar putea să se rezolve această problemă?

Ligia Deca: În general, când apare problema la începutul lunii septembrie este invocată greaua moștenire, în sensul în care fiecare ministru care, în ultima vreme din păcate, a avut un mandat destul de scurt, spune că miniștrii dinainte nu au reușit să facă la timp anumite proceduri, ceea ce produce întârzieri. Este un proces de reformă curriculară, avem programe noi la clasele V-VIII. Cred că indiferent de ce strategie se adoptă vizavi de corelarea între elaborarea programelor și licitația pentru manuale, ea trebuie să nu mai fie schimbată de la un ministru la altul. Am avut varianta în care în fiecare an elaborăm manuale pentru câte o clasă, în funcție de progresul celor care au preluat noile manuale din clasa pregătitoare. Alți miniștri au spus că vor face în același timp manualele de a V-a și de-a IX-a. Acum am înțeles că vom avea o altă variantă. Cred că ne trebuie stabilitate în această zonă.

Pe de altă parte, legislația specifică de achiziție publică impune niște termene, iar dacă există contestații multiple sau în cascadă, termenul tinde să meargă înainte. Cred că este nevoie de o programare mai judicioasă a licitațiilor — ele pot începe cu mult înainte, dacă programele sunt gata, nu e nevoie să așteptăm începutul anului pentru a face licitațiile pentru septembrie. Cred că mai este necesară și o armonizare a viziunii ministerului cu ceea ce înseamnă nevoia de timp a editorilor de a elabora manualele. Ei invocă lipsa de timp și de aici problemele legate de calitatea manualelor. Este, probabil, nevoie să discutăm și despre auxiliare, în ce măsură ele sunt strict necesare și sunt conectate de procesul de achiziționare a manualelor și este nevoie de mult curaj, dar și de continuitate. Domnul președinte a făcut în repetate rânduri apel la nevoia de planificare în așa fel încât să nu mai ajungem în această situație, însă atunci când mandatul unui ministru este de șase luni lucrurile tind să ajungă într-o zonă complicată. Am vorbit cu domnul ministru Liviu Pop în prima săptămână după ce a preluat mandatul, care spunea că a lansat licitația publică imediat după preluarea mandatului, însă în experiența noastră o distanță de aproximativ două luni până la începerea anului școlar nu garantează finalizarea unei licitații, mai ales dacă există contestații. Îi urăm succes. Mai sunt și probleme de distribuție, acolo este vorba de corelare între minister și inspectorate, dar în esență corelarea planificării la nivelul ministerului cu legislația de achiziții publice generează tipul de întârzieri.

AGERPRES: O altă problemă în școli este cea a cabinetelor medicale. Cum vedeți situația?

Ligia Deca: Am avut dezbateri și s-a ajuns deseori la concluzia că activitatea medicilor de familie este suficient de încărcată, ceea ce înseamnă că nu întotdeauna reușesc să se achite și de obligația ce decurge din medicina școlară. Au fost idei de revenire la sistemul de cabinete de medicină școlară, însă nu s-a făcut un pas în zona aceasta. Este undeva între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. Dacă ne uităm pe datele care vizează tipurile de boli care sunt prezente în rândul școlarilor este clar că ai nevoie cel puțin de asistentă, dacă nu cumva de medic la nivelul școlilor și cred că este nevoie de o inițiativă la nivel guvernamental, o colaborare între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății pentru a veni cu o eventuală modificare legislativă în acest sens. Este nevoie și de finanțare corespunzătoare ca numărul celor implicați să fie suficient pentru rețeaua școlară.

AGERPRES: Promovabilitatea la Evaluarea Națională în țară a fost de 76,9%, cu aproape două procente mai mare ca anul trecut. Cum explicați acest procent?

Ligia Deca: Gradul de promovare se raportează la numărul de elevi prezenți, nici măcar la cel de înscriși la Evaluarea Națională, dar dacă ne uităm un pas mai înainte sunt niște cifre care merită menționate. De exemplu, avem circa 174.000 de elevi înscriși în clasa a VIII-a. Din aceștia, 145.000 au ajuns să se înscrie la Evaluarea Națională. Din acești înscriși, prezenți sunt 140.700, ceea ce înseamnă că pierdem mulți elevi pe drum. Sunt motive care țin de orientare școlară, de sărăcie pentru că liceele nu mai sunt în zonele rurale sau îndepărtate, ci copilul trebuie să aibă ori un campus școlar, ori o bursă socială combinată cu decontarea navetei, ori lucrurile acestea nu se întâmplă peste tot și trebuie capacitate și familiile prin colaborarea școlii cu autoritatea locală în așa fel încât să înțeleagă importanța educației și să sprijine elevii mai departe în școală. Mai degrabă eu aici aș trage semnalul de alarmă. Putem discuta și despre cât de standardizate sunt subiectele, în ce măsură procentul de promovare de anul acesta ne spune ceva atunci când îl comparăm cu anii trecuți. Dacă subiectele nu au același grad de dificultate de la un an la altul nu poți compara procentul de promovare. Avem aproximativ 108.000 elevi promovați din 174.000 de elevi prezenți în clasa a VIII-a. Dacă facem un calcul simplu rezultă că sunt zeci de mii de elevi care nu au nicio șansă să finalizeze cu succes învățământul obligatoriu cu toate consecințele pe care le are asupra parcursului lor. Dacă ne uităm la cifrele privind învățământul profesional, doar o mică parte pot fi absorbiți, restul intră într-un fel de zonă gri unde nu prea știm ce se întâmplă cu ei. Preocuparea instituțiilor statului ar trebui să fie în următorii ani de a afla ce se întâmplă cu acești copii. Demografic chiar nu ne putem permite să mai pierdem pe nimeni.

La Bac este o situație relativ similară, dar dintr-un alt punct de vedere. Avem promovați în jur de 93.600 din 128.500 prezenți. Rata este undeva la 73% după contestații, unde vreo 30.000 sunt din promoții anterioare. Este un clivaj clar între liceul teoretic și liceul tehnologic. Acea direcționare a copiilor cu rezultate mai slabe către tehnologic influențează major și rata de promovare a Bacalaureatului. Avem undeva la 85% promovare la teoretic versus 50% la tehnologic. Dubla menire a liceului tehnologic, cea de promovare a Bacalaureatului și de obținere a unui certificat de calificare profesională mai este adecvată în condițiile de resurse umane, financiare, dar și de calitatea elevilor care intră în acest sistem? Poate că cerem prea mult și dăm prea puțin în zona liceului tehnologic ca el să-și atingă menirea. O modalitate de revitalizare a învățământului profesional și tehnologic ar fi forma de învățământ dual, unde mediul privat are un rol mai pronunțat, și atunci putem să creștem prestigiul lui. Nu este normal ca atunci când un copil ia o notă foarte mică să fie aruncat direct înspre sistemul tehnologic după care să spunem că acolo rata de promovare este foarte mică. Este mică pentru că aceasta este premisa.

AGERPRES: Despre evaluare se vorbește și în proiectul "România educată" lansat anul trecut. În ce stadiu se află proiectul?

Ligia Deca: Avem anul acesta șapte grupuri de lucru. Două ating foarte bine problematica evaluărilor, unul se axează pe evaluarea elevilor și studenților și un alt grup pe echitate, nu numai în sens de acces, dar și de reducere a analfabetismului funcțional, de exemplu cum facem ca cei care promovează clasa a VIII-a să fie într-adevăr de nivel de promovare de clasa a VIII-a și asta să se reflecte și în numărul celor care se înscriu la Evaluarea Națională și promovează. Am avut a doua întâlnire de lucru pentru toate grupurile în ultimele săptămâni. La grupul de evaluare s-a pus în discuție misiunea evaluării și în ce măsură este reflectată în modul în care evaluăm și în tipul de subiecte. Trebuie făcute corelări în anii următori și cred că vor apărea și chestiuni care țin de parcursul didactic, de cariera didactică. Este normal ca atunci când cerem noi lucruri, cum facem ca profesorii să fie sprijiniți, formați, evaluați și vor ține și de profesionalizarea managementului educațional — cum facem ca directorii de școli să înțeleagă corect ceea ce se cere de la fiecare școală și liceu în parte și să poată fi evaluați în funcție de plusvaloarea pe care școala o aduce pentru că putem avea un liceu care își crește rata de promovare la Bac de la 20% la 40% și asta să însemne un efort managerial și al profesorilor major și putem avea un liceu care își menține rata de promovare undeva la 93-95%, cum sunt liceele de top și atunci apare întrebarea: care este valoarea adăugată? Probabil că recunoașterea meritelor celor care reușesc să repare din pierderile de pe parcurs ar trebui să fie mult mai bine așezată.

Anul acesta vom detalia într-o zonă concretă proiectul "România educată". Temele grupurilor de lucru sunt: cariera didactică, pentru că dacă ceva este agreat de toată lumea este nevoia de creșterea calității corpului profesoral ca factor major în procesul de creștere a calității în educație; un al doilea grup se ocupă de echitate — indiferent de unde vii, de mediu, de situația financiară orice copil are dreptul la educație, dar nu numai la educație simplă, ci la educație de calitate. Un al treilea grup se referă la profesionalizarea managementului educațional. Acolo unde managementul este de calitate vedem că lucrurile se schimbă major. Al patrulea grup se ocupă de învățământul profesional și tehnic. Încercăm să imaginăm o rută completă nivel 3, 4 și 5 și chiar am lansat dezbaterea în parteneriat cu Consiliul Național al Rectorilor dacă nu ar fi oare util să imaginăm un sistem dual și la nivelul învățământului superior, ori pe model de colegii universitare ori pe modelul de apropiere de "universities of applied sciences" pe care îl vedem aplicat în alte țări. Așteptăm să vedem care sunt concluziile universităților, pentru că unele dintre ele lucrează extrem de aproape cu angajatorii și o rută încheiată la nivelul acela, poate o licență specială profesională ar fi de analizat ca o posibilitate. Al cincilea grup se referă la învățământul superior și anume la autonomie, calitate, internaționalizare. Am tot avut această dezbatere pe nevoia de diversificare a misiunilor și încercăm să vedem dacă ar putea exista o autonomie diferențiată în funcție de capacitatea universității de a se autogestiona, avem universități care solicită mai multă libertate și în zona financiară, dar și în zona de decizie, avem alte universități care preferă ca statul să le ofere anumite mecanisme de suport. Cred că este important ca acolo unde universitățile pot și își doresc să le lăsăm să fie competitive, inclusiv la nivel internațional, oferindu-le un grad sporit de autonomie în combinație cu modalități de a arăta societății că ceea ce fac ele cu banul public este un lucru pozitiv.

Un alt grup se referă la educație timpurie, nu numai grădinițe, dar și creșe. Am văzut că în zona urbană sunt probleme de ordin social și economic pentru că părinții nu se pot întoarce suficient de repede la serviciu și nu au infrastructura pentru a-și lăsa copilul în siguranță. În mediul rural educația timpurie ajută foarte tare copiii care nu au un mediu stimulativ pentru educație acasă, nu au nici zece cărți adunate, părinții poate nu știu să scrie și să citească și atunci accesul lor într-o zonă de educație timpurie îi poate salva ca ulterior la nivelul clasei întâi și învățământ primar și gimnazial să nu mai plece cu un handicap. Ori că este urban, ori rural educația timpurie ar fi esențială.

În zona creșelor legislația este confuză. Avem două legi după care se poate înființa o creșă. Este nevoie să schimbăm și paradigma de la îngrijirea copilului și atât la nivelul creșelor, la îngrijire și educație pentru că există o zonă de dezvoltare cognitivă între 0 și 3 ani și încercăm să lucrăm cu ONG-uri, instituțiile publice. Construim și pe baza exemplelor de bună practică — pentru că sunt o serie de inițiative în zona aceasta — să vedem cum viitoarele investiții în infrastructură, că s-a anunțat în programul de guvernare construcția unui număr de grădinițe și creșe, este dublată și de o strategie privind resursa umană și conținuturile din partea educațională.

Cel de-al șaptelea grup este cel legat de evaluări. A fost identificat ca un fel de cui al lui Pepelea pentru că se pare că mai curând reformăm curriculumul sau manualele decât reformăm evaluările. Ieri am avut a doua întâlnire de lucru pe evaluare. A reieșit că avem nevoie de un corp de evaluatori profesioniști care, fie să îndeplinească rol de mentori pentru profesori, fie să fie implicați în elaborarea unor subiecte cu itemi mult mai standardizați decât până acum ca să știi la ce te aștepți la nivel de dificultate, dar ca să și poți compara de la un an la altul rata de promovare. Am discutat mult și despre ce evaluări sunt utile, pentru ce scop. Evaluările de a II-a, a IV-a și a VI-a lumea le menționează în aceeași suflare de obicei. Există o opoziție din partea profesorilor pentru că nu văd rostul lor. Conceptual, evaluările de clasa a II-a și a VI-a ar trebui să identifice lacunele copiilor și să se poată interveni. Evaluarea de clasa a IV-a este o evaluare de nivel de sistem, similară cu Evaluarea Națională. Dacă nu colectezi rezultatele să le comunici în așa fel încât să poți și să intervii, utilitatea lor este limitată. De aceea am discutat cum facem să crește capacitatea Centrului Național de Evaluare și Examinare și a directorilor de școli de a împărtăși rezultatele și de a lua măsuri în baza lor. S-a discutat și despre cum ar trebui să arate Evaluarea Națională, ce fel de bacalaureat ne trebuie. Sunt discuții care nu s-au încheiat încă.

Mă bucur că există interes și sprijin în continuare, în ciuda faptului că la început lumea spunea că va dura procesul de consultare prea mult. Din contră, acum văd nu numai oameni care au încredere în proces, dar spun și că orice demers legislativ ulterior ar trebui să fie corelat cu rezultatele din proiectul "România educată" pentru că nu are niciun rost să o iei de la capăt. Mă bucur că există disponibilitate în zona guvernamentală ca orice demers legislativ viitor să se bazeze pe rezultatele proiectului. Anul viitor, la început, vom lansa pachetul de viziune și strategie. Practic, cele șapte grupuri de lucru vor produce o microstrategie pe care o vom asambla cu un grup de coordonare în două documente sintetice pe care să le lansăm într-o dezbatere publică mai largă — viziunea la orizont 2030 și strategia de a ajunge la această viziune, cu obiective și etape de realizare.

AGERPRES: Președintele Iohannis a avut o preocupare specială pentru zona de siguranță în școli, de la aviz ISU. Care este situația?

Ligia Deca: Așteptăm și noi să vedem măsurile pentru începerea în bune condiții a anului școlar. Înțeleg că se lucrează în acest domeniu. Există un plan agreat și de Ministerul Educației și de Ministerul Dezvoltării Regionale, la finele anului trecut. Ar fi bine poate de știut totuși câte investiții se vor face pe perioada verii pentru reparații minore, igienizări, care este stadiul reparațiilor capitale la anumite școli pentru a evita accidente ca cele recente. S-a tot vorbit de o strategie de investiție în infrastructura școlară. S-au anunțat investiții masive. Mi-ar plăcea ca aceste investiții să fie corelate cu nevoia de la nivel local, care să vină atât prin intermediul autorității locale, dar și din strategii pe care noi deja le avem. De exemplu, dacă spunem că avem o strategie pentru învățământ profesional și tehnic, acolo unde sistemul economic nu susține dualul, ar trebui să vedem investiții în infrastructură pentru liceele tehnologice, altfel în continuare prestigiul va fi destul de jos pentru că nu poți să faci practică pe utilaje din anii '60-'70 și să te aștepți să fie și căutați absolvenții pe piața muncii. Dacă spui că zona de educație timpurie este o prioritate trebuie să vedem care sunt acele grădinițe, creșe care vor fi construite sau acele cămine sau campusuri școlare care există, dar uneori sunt în formă avansată de degradare. Toate ar trebui să fie prinse într-un plan transparent și — așa cum președintele a mai solicitat în anii anteriori — ne așteptăm să-l vedem făcut public și ușor de urmărit de toți cei interesați. Mi se pare normal să corelăm această dorință de implicare a mediului non-guvernamental, dar și a mediului privat cu capacitatea de investiție strategică a statului.

AGERPRES: Toate aceste promisiuni făcute de Guvern le vedeți realizabile?

Ligia Deca: Mi-aș dori să le văd realizate. Cred că este normal să ai un plan la începutul perioadei de guvernare, așa cum este normal să vezi și detalierea acestui plan în etape ușor de previzionat și de monitorizat. Dacă, de exemplu, spunem că vom avea o construcție de 2.500 de creșe și grădinițe, este normal ca după o perioadă să existe un plan coerent în care să vezi unde vor fi ele construite, câte pe an, cu ce buget alocat ca să putem urmări cât de realiste sunt ele în zona de implementare. Preluarea mandatului nu s-a întâmplat demult, însă cred că perioada verii este o perioadă foarte bună în care toate acest planificări să fie făcute publice, inclusiv eforturile pentru ca anul să înceapă în condiții bune sau mai bune ca anul trecut. Nu o să se schimbe lucrurile fundamental de la un an la altul, dar în anul 2015 domnul președinte a solicitat ca în 2018 — anul centenarului — să nu mai existe (...) nicio școală în România fără aviz sanitar de funcționare. Este un lucru pe care ar trebui să ni-l dorim la nivel de mândrie națională, să nu mai avem școli în care copiii să cadă în fose septice. Sunt lucruri de stat civilizat pe care România cred că are resursele să le rezolve. Este nevoie doar de un efort comun și de asumare.

AGERPRES: Evaluarea Națională ar trebui să rămână ca în prezent sau e mai utilă cea care exista în trecut? Cum vedeți ideea de Bacalaureat diferențiat?

Ligia Deca: În ce privește Evaluarea Națională sunt două viziuni. Este viziunea în care elevul este evaluat pe parcurs — și atunci poți să faci o medie a evoluției și să ai o imagine mai obiectivă dacă notarea de la clasă este și ea una obiectivă și standardizată — sau varianta în care ai evaluări la final de ciclu educațional și faci o radiografie în acel moment, în acea zi. Riscurile în cazul evaluării pe parcurs sunt subiectivismul și lipsa de antrenament a profesorilor în a utiliza aceeași grilă de notare. Riscul în cazul unui examen punctual este că ai un copil bun care a avut o zi proastă și atunci tot viitorul lui în zona liceală este influențat de această scăpare de moment. Ce avem noi este un sistem combinat. S-a ajuns la această formulă cu 80% — 20%. În esență, eu nu cred că problema este sistemul pe care îl avem acum, ci modul în care se face această evaluare — corelarea ei cu ce se face la clasă sau cu curricula. Mai există o problemă de pregătire a evaluatorilor în a folosi aceeași scală, precum și una de standardizare a subiectelor. Varianta de admitere la fiecare liceu în parte era tot un examen punctual, semăna cu Evaluarea Națională, numai că dificultatea subiectelor varia în funcție de prestigiul liceului. Nu cred că distribuirea elevilor s-ar schimba foarte mult dacă am avea examen de admitere la liceu față de Evaluarea Națională. În esență, cei mai buni elevi ajung tot la liceele de elită. Pot fi chestiuni de eroare de sistem, cum a fost cea cu elevii care nu au completat un cod, însă cred că nu avem o evaluare de impact a actualei Evaluări Naționale și nu cred că este bine să modificăm sistemul fără o astfel de analiză. O întoarcere la sistemul anterior fără a înțelege ce nu funcționează nu cred că ne-ar rezolva problemele cu sistemul actual. Nu-mi dau seama dacă cea mai bună variantă de organizare este la nivel național sau la nivelul fiecărui liceu. Știu că ne-ar trebui un grup mult mai mare de oameni care să aibă toate conceptele de evaluare moderne asimilate. Mi-e teamă că sunt foarte puțini oameni care știu să elaboreze subiecte standardizate corelate cu competențele pe care le vezi în profilul absolventului de a VIII-a.

În ceea ce privește Bacalaureatul, depinde la ce-l folosești. Dacă utilizarea lui este pentru admiterea la facultate și dacă sistemul nostru de învățământ superior rămâne nediversificat în funcție de orientare spre cercetare, orientare profesională, poate vocațională sau pedagogică este normal ca tipul de Bacalaureat să fie adaptat, va fi tot unul de filieră teoretică. Dacă gândim un nivel următor diferențiat, putem gândi și un nivel de Bacalaureat diferențiat. Dacă ne dorim ca Bacalaureatul să reprezinte un pașaport pentru intrarea pe piața muncii, atunci putem gândi un Bacalaureat diferențiat care să-și dea acces prin diplomă la piața muncii, dar asta ar însemna să nu mai avem o dublare între certificatul de calificare profesională și diploma de Bacalaureat, ci cumva, pe filiera profesională, să fie un examen care să le includă pe amândouă. Eu cred că nu putem răspunde la întrebarea ce fel de Bacalaureat vrem fără să răspundem la ce facem cu el și cum arată etapele ulterioare. Ceea ce alimentează această nevoie de Bacalaureat diferențiat sunt două lucruri: necorelarea între ceea ce se întâmplă în liceele tehnologice și ceea ce se dă la Bac pentru liceele tehnologice și cei aproape 1 milion de copii care nu au luat Bacalaureatul în ultimii zece ani plus și care acum sunt într-o zonă gri, nu știm ce s-a întâmplat cu ei. Chiar și dacă am merge pe varianta unui Bacalaureat diferențiat în sensul de orientare către piața muncii, ar trebui să ne fie foarte clar ce garantează acea diplomă. Dacă dezbaterea privind Bacalaureatul diferențiat ne lămurește și aspectele amintite, este utilă. Altfel, cred că putem ajunge de la o soluție simplistă la o problemă foarte complicată.

AGERPRES: În ceea ce-i privește pe studenți, aceștia se confruntă în continuare cu aceleași probleme. Una dintre ele este cazarea. Care ar fi soluția?

Ligia Deca: Problema cazării există în unele centre mai mult decât în altele și sunt universități care reușesc să-și acopere în proporție de 100% cererea de cazare, sunt universități unde lucrurile acestea nu se întâmplă. Soluțiile, în mare, nu pot fi decât două, fără a supraaglomera căminele: fie investiții suplimentare în infrastructură (..) o investiție din fondurile europene prin reluarea proiectelor de construcție a căminelor studențești, fie recredibilizarea acelui sistem de compensare a chiriilor pe care studenții le plătesc în privat. Aici au fost tot felul de probleme, mai ales legate de existența sau inexistența contractului de închiriere. Sunt persoane care nu doresc încheierea acestui tip de contract și atunci studenții nu pot să deconteze. Trebuie văzut care este nevoia reală, câți studenți ar avea nevoie de cămin, dar nu beneficiază de el și văzut cât se poate acoperi din investiții în cămine, cât se poate acoperi prin subvenții acordate pentru ca ei să stea în gazdă sau să închirieze apartamente. Nu suntem singura țară care are această problemă, însă având în vedere numărul mic de studenți procentual față de ținta europeană și față de ceea ce ne-am propus noi până în 2020, este clar că este nevoie de sprijin. Există tineri foarte buni care vin din familii cu posibilități reduse și aleg conștient, cu toate că au o notă mare la Bacalaureat, să nu dea la facultate deloc și să se angajeze sau să plece în străinătate, ceea ce este tragic pentru că nu-și pot permite sau au senzația — asta este o altă problemă — că nu știu exact ce fel de burse sociale sau subvenții li se acordă ca studenți și atunci nu-și asumă acest risc de a merge la facultate. Cu cât mai mulți elevi de liceu află despre posibilitățile de sprijin ale studenților (care au crescut în ultima vreme), cu atât cred că ar crește numărul de absolvenți de Bacalaureat merituoși din zonele defavorizate care ar accesa învățământ superior.

AGERPRES: Cum se vede per ansamblu sistemul de educație de la nivelul Administrației Prezidențiale?

Ligia Deca: Un sistem de învățământ de calitate constituie o precondiție pentru orice viitor al societății pe care ne-o dorim în România puternică. Tocmai de aceea acest proiect a fost abordat individual. Există și proiectul de țară unde vor fi abordate subiecte macro în zona economică, socială, culturală, însă proiectul acesta al educației, așa cum cum a mai spus domnul președinte anterior, reprezintă baza pentru societatea viitoare și atunci atenția noastră este îndreptată spre el. Noi îl vedem ca pe un sistem în creștere, organic, un pic sătul de schimbări care nu au avut neapărat o bază solidă, ceea ce a făcut ca demersul nostru să fie la început unul de recâștigare a încrederii. Este evident că nu poți schimba un sistem de dimensiunea sistemului de educație, unde sunt 4 milioane de oameni implicați direct — profesori, elevi, studenți — fără să câștigi încrederea într-un proiect comun. Noi îl mai vedem și ca un sistem care are foarte multe părți bune, dar și foarte multe necorelări. Au fost măsuri duse până la jumătate, au fost viziuni diferite. Tocmai de aceea am ales ca demersul nostru să dureze un pic mai mult, dar să creeze acele puncte comune, câte vor fi, poate nu vor fi multe, dar dacă știm că avem trei, cinci, șapte direcții pe care toată lumea le agreează, astfel măcar putem spera că lucrurile nu se vor mai schimba atât de facil în funcție de oportunitatea de moment. Este important pentru noi și ca sprijinul pentru aceste priorități să nu fie numai unul din sistem, pentru că educația nu este doar a celor 4 milioane, este a celor aproape 20 de milioane de români pentru că în esență fiecare dintre noi am fost atinși de sistem, fie că este vorba de educația din copilărie, fie că este vorba de educația copiilor noștri. Nimeni nu este imun la educație și de aceea pentru noi proiectul acesta a reprezentat și reprezintă una dintre coordonatele majore ale mandatului domnului președinte și una din misiunile complicate, în sensul în care cred că cel mai greu a fost să recâștigăm încrederea pentru un demers de reflecție, de reașezare.

Lumea când aude de reformă nu mai vrea să mai audă. Este un sistem de apărare a sistemului pe care îl înțeleg la nivel personal, însă avem două variante: să știm care sunt problemele și să nu facem nimic, cum devine uneori reflex, sau să încercăm să facem o schimbare în bine, învățând din ce s-a întâmplat până acum. Cred că și mediul politic încet-încet ajunge la aceeași concluzie și anume că nu poți să schimbi lucrurile în educație de pe o zi pe alta și fără să ai sprijinul unei mase critice din societate. Declarațiile vizavi de un nou demers legislativ vizau la început sfârșitul acestui an. Primind feedback de la actori, de la asociații de profesori, de elevi, de studenți, de la societate, cei care s-au perindat pe la guvernare au înțeles că nu se poate face schimbarea în scurt mai ales dacă oamenii deja au investit încredere într-un demers. Este esențial rolul constituțional al președintelui de mediere între stat și societate. Până acum ne-am asumat preluarea viziunii societății prin diferite instrumente și vom ajunge și la o zonă în care vom face această mediere între ce își asumă actorii politici și instituțiile de resort și ceea ce își dorește societatea, urmând ca rezultatele finale să beneficieze de acea susținere pe termen lung, din partea tuturor, de care este nevoie înainte de face orice modificare legislativă durabilă.

Categoria de subiect: investitii educatie; iohannis educatie
Adaugati un comentariu: