Cauta:

SOCIAL InfoMM.ro - DRAMATIC - Opt suflete într-o casă de chirpici, în cartierul băimărean Ferneziu

Categorie: Social | Autor: Crina STAN, Cătălin ŢINEGHE | (21 decembrie 2016, 09:13)

Nu departe de centrul cartierului băimărean Ferneziu se află o casă totalmente diferită de peisajul din imediata proximitate. Sărăcăcioasă, din chirpici, cu un gard din lemn pe alocuri putred, gata să cadă, casa e “acasă” pentru mai multe familii. Una din ele este familia Zima, alcătuită din cei doi soţi, respectiv cei şase copii. Părinţii se străduiesc să le ofere odraslelor tot ce e mai bun, însă traiul e greu, iar ajutorul primit nesemnificativ.

Ne-am deplasat la locuinţa familiei Zima la orele dimineţii. Capul familiei, Bandy, se afla la muncă. Lucrează de dimineaţă până se întunecă, încât să aducă bani acasă. Soţia lui, Doiniţa, munceşte şi ea ca femeie de serviciu la un supermarket din Baia Mare. Cei doi soţi încearcă să asigure un trai decent celor şase copii - o adolescentă în vârstă de 16 ani, un băiat de 14 ani, două fetiţe de 12 şi 10 ani, respectiv doi băieţi de 5, respectiv 4 ani.

Viaţa la marginea râului...

Coborâm cu atenţie din stradă în curtea gospodăriei, aflată sub nivelul carosabilului, către râu. Avem grijă să nu alunecăm, întrucât diferenţa de nivel e semnificativă. Trecem de locuinţele vecinilor şi pătrundem în casa familiei Zima. Ne întâmpină mama, adolescenta şi cei doi mezini. Locuinţa lor are două încăperi. Nu există bucătărie sau hol. Sunt doar două camere. În una din ele e soba şi chiuveta, dar şi un pat, respectiv un dulap. Dincolo, în cea de-a doua încăpere, despărţită de prima printr-o boltă, se află două paturi şi puţina mobilă a familiei. Spaţiul e mic şi fiecare încăpere e încălzită cu ajutorul unei sobe. Apă şi curent au, însă toaleta, aşa, ca la ţară, e în capătul curţii. Atunci când e iarnă, un simplu drum până la toaletă devine o aventură. Afară, înainte de intrarea în locuinţă, familia şi-a amenajat o zonă unde usucă rufele ori ţin cele de trebuinţă. Un soi de baracă ce ţine loc de hol extern. Mezinul, cel mai povestitor dintre toţi, Elisei, ţine să ne arate ceva. Familia creşte doi purceluşi, într-un coteţ amenajat cumva către apă. De acolo, e doar râul Firiza, care, atunci când plouă abundent, pune în pericol gospodăria sărăcăcioasă a familiei Zima. În podul nefinalizat încă, oamenii îşi mai ţin un cărucior ori alte obiecte de care în prezent au nevoie mai puţin.

„Nu ne ajung banii mai deloc”

Bugetul familiei e extrem de mic faţă de necesităţile existente. În gospodărie intră aproximativ 2.000 lei, din care se scad utilităţile, după care se împarte la numărul de membri. „M-am angajat de aproape două luni la Auchan ca femeie de serviciu, ca să pot să îmi întreţin familia. Lucram înainte la o altă firmă, dar programul era prea lung aşa că am renunţat. Trebuie să fac de mâncare şi să am grijă de cei mici. Soţul lucrează în construcţii şi este plecat de dimineaţa până seara. Cât pot am eu grijă de casă, în special de cei mici”, a precizat Doiniţa Zima. Mama, eroina celor şase copii, cu foarte mari emoţii ne povesteşte cum supravieţuieşte cu aşa puţini bani. „Ne decurcăm mai greu cu banii, soţul primeşte 1.000 lei şi eu am primit tot aproape cam aşa dar în două luni. Avem sub 2.000 lei împărţite la opt persoane. Nu ne ajung banii mai deloc. Nu am pe nimeni care să mă ajute, nici vecinii, nici familia. Toţi sunt ca şi mine, nu e nimeni mai înstărit. Fiecare are greutăţile lui. Mi-e foarte greu în special cu mâncarea. Am de făcut mâncare pentru opt persoane din aşa puţini bani. Mi-am depus cerere şi la cantina socială, dar acum trebuie să plătesc ca să beneficiez de serviciile lor. Înainte cei de la cantină ne ofereau mâncare gratuit, însă acum trebuie să plătesc 500 lei pentru cinci persoane. Din cauză că toţi copii au alocaţie, ne pun să plătim mâncarea. Însă, ne-ar ajuta mult mâncarea de la cantină. Mai ales acum că vin sărbătorile şi avem nevoie de ceva pe masă. Dar cu banii pe care-i avem, nu putem să supravieţuim. Si dacă am primi mâncarea de la cantină tot trebuie să fac spre seară ceva de mâncare. Se duc banii foarte repede. Mâncare, haine, facturi. Apa e în jur de 50 lei pe lună, curentul cam 70 lei, hainele să nu mai vorbesc. La atâtea persoane nici nu am cum să cumpăr haine în fiecare lună.”, a arătat Doiniţa Zima.

Fericirea se găseşte în lucruri mărunte

Cei mici se bucură de ceea ce au. Bucuriile sunt mici, însă, dacă părinţii nu au o potenţă financiară mare. Totuşi, ei speră la unele mici atenţii, aşa cum o fac toţi copiii, în preajma sărbătorilor de iarnă. Speră că Moşul va fi darnic cu ei, în pofida greutăţilor. Ba o maşinuţă cu telecomandă, ba dulciuri. Mezinii adoră fotbalul. Ne oferă şi o demonstraţie în curtea acoperită cu un strat nou de zăpadă de decembrie. Pasează tacticoşi de la unul la celălalt o minge. Cu bujori în obrăjori, amintesc de versurile colindelor şi de copilăria de altădată, atunci când tehnologia nu invadase vieţile noastre. „Ce-i drept, de sărbători e mai greu. Cumpărăm alimente, cât ne permite bugetul. Trebuie să luăm şi copilaşilor ceva cadouri. Ei nu au mari pretenţii, dar cât se poate, încercăm să îi mulţumim”, a arătat mama Doiniţa. De asemenea, fiecare copil îşi doreşte un mic cadou de Crăciun. Cei patru copii prezenţi ne-au spus câteva dintre dorinţele lor. Întrebaţi ce vor să le aducă Mosul, unul dintre copii a răspuns timid „Mi-aş dori să primesc o jucărie. O maşinuţă de pompieri. Să fie roşie”, a arătat Samuel, în vârstă de 5 ani. După ce a văzut că fratele lui şi-a spus dorinţa, Elisei a prins încredere şi a spus următoarele: „Eu vreau un ursuleţ de pluş mare, mare. Să pot să mă joc cu el. Dar îmi place să joc şi fotbal”, a precizat Elisei, în vârstă de 4 ani. Cea din urmă, fiica mai mare, ne-a spus că nu doreşte nimic, pentru că ea este deja mare şi ştie că la vârsta ei nu mai poate să aibă pretenţia de a primi un cadou. Însă, după mai multe întrebări, foarte modest a spus că şi-ar dori un telefon. „Mi-aş dori şi eu un telefon, aşa cum au toţi prietenii mei. Să pot să mă joc pe el”, a arătat Emanuela.

„Nu l-am trimis la şcoală pentru că nu are papuci”

Necesităţile ar fi multe. Doiniţa Zima ne aminteşte despre materiale de construcţii, dar şi despre hăinuţe. De pildă, cel mai mare dintre băieţi nu a mers la şcoală în ziua vizitei noastre, dintr-un motiv care ar trebui să ne înduioşeze. Nu avea încălţăminte bună încât să meargă la cursuri. Adidaşii deterioraţi sunt buni doar pentru un drum până la cel mai apropiat magazin. La momentul plecării noastre, a sosit şi băiatul. Ne-a salutat, după care a plecat, grăbit, în casă. „Pe băiatul cel mare nu l-am trimis la şcoală. Nu are papuci cu ce să se încalţe acum iarna. Când o să am posibilitatea o să-i cumpăr. Doar atunci o să-l trimit la şcoală. Altfel, nu se poate, că este foarte frig afară”, a arătat Doiniţa Zima.

Toţi cei care doresc să ajute familia Zima pot să o facă la redacţia Glasul Maramureşului, str. 22 Decembrie, nr. 30 sau la numărul de telefon 0262-22.33.38. Cei care doresc să se adreseze direct familiei pot să o facă la numărul 0755593156. Cazul a ajuns în atenţia noastră cu sprijinul Serviciului Public de Asistenţă Socială (SPAS) Baia Mare.

Galerie foto - Florin PUŞCAŞ

Galerie:
Categoria de subiect: social infomm; poveste dramatica; se intampla in 2016; suflete casa chirpici; ferneziu baia mare maramures
Adaugati un comentariu: