Cauta:

Unde sunt livezile de altădată?

Categorie: Editorial | Autor: Dorin ȘTEF | (01 noiembrie 2016, 11:55)

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățătorii școlilor confesionale din Maramureșul istoric erau îndemnați să înființeze mici pepiniere pomicole în „grădinițele ajutătoare” din apropierea unităților de învățământ. Banii rezultați din vânzarea puieților altoi erau folosiți apoi pentru achiziționarea unor materiale didactice absolut necesare sau, în anumite cazuri, pentru completarea veniturilor dascălilor, care se plăteau cu foarte mare întârziere.

Ca urmare a acestei acțiuni, s-a îmbunătățit considerabil calitatea materialului săditor și, implicit,

a livezilor din satele maramureșene. De altfel, pomicultura era singura ramură a agriculturii ce se preta pentru zona colinară a regiunii. Așa se face că, în perioada interbelică, din Maramureș s-au exploatat în țările Europei centrale garnituri de vagoane pline cu fructe.

După al Doilea Război Mondial, pe dealul Dura, din apropierea orașului Baia Mare, funcționa o stațiune de cercetări pomicole pe zeci de hectare de teren. O parte din fructe luau calea exportului, iar diferența se procesa la fabrica din oraș (Agrofruct).

În anul de grație 2016, de pomicultura din Maramureș s-a ales praful și pulberea. Stațiunea de la Dura s-a desființat de mult. Livezile au decăzut, multe dintre ele s-au defrișat.

Maramureșul ar avea o șansă de redresare economică dacă ar exista un program viabil de redresare a pomiculturii, dat fiind faptul că majoritatea zonelor sunt colinare: Codrul integral, o bună parte din Chioar, apoi Lăpușul și Maramureșul istoric. Evident, în acest scop, s-ar impune crearea unei infrastructuri și a unui lanț tehnologic pe orizontală. Autoritățile ar trebui să găsească forme de sprijin adecvate.

Categoria de subiect: livezi; invatatori; scoli confesionale; pepiniere pomicole
Adaugati un comentariu: