Astăzi, 19 februarie, de Ziua Națională Constantin Brâncuși, deputatul USR Brian Cristian a adus un omagiu special marelui sculptor român, purtând o cravată inspirată de operele acestuia, creată de designerul român Andrea Tincu, la expoziția „Brâncuși Universal” de la Palatul Parlamentului.
„Să avem curajul să modelăm lumea în care trăim!” a transmis Brian Cristian, subliniind că acest gest nu a fost doar unul simbolic, ci un manifest pentru valori esențiale precum autenticitatea, simplitatea și perseverența.
„Când am primit această cravată, inspirată de operele lui Constantin Brâncuși și creată de designerul român Andrea Tincu, mi s-a spus că e un simbol al curajului de a sculpta schimbarea. Mi-a fost dăruită după ce maramureșenii mi-au încredințat al doilea mandat de deputat, cu mesajul clar că fiecare pas înainte trebuie să însemne ceva, să lase ceva în urma mea. Iar asta este, cu certitudine, un aspect important al vieții și activității mele.”
Brâncuși nu a fost doar un sculptor excepțional, ci un om care a mers pe drumul său, indiferent de greutăți. Deputatul USR a evidențiat că artistul a trebuit să plece pentru a fi recunoscut în lume, dar nu și-a uitat niciodată rădăcinile:
„Brâncuși nu a avut o cale ușoară. A plecat pentru că aici, acasă, nu i s-a dat locul pe care îl merita. Asta nu l-a făcut să uite de unde a pornit. Și-a dus rădăcinile cu el, în fiecare lucrare, în fiecare formă simplificată până la esență. A fost contestat, neînțeșeles, dar a mers înainte, convins că ceea ce face are sens. Astăzi, România se mândrește cu el, dar poate cea mai mare lecție pe care ne-o lasă este că valoarea nu se măsoară în aplauze imediate, ci în ceea ce rămâne în urma ta, indiferent cât timp îi ia lumii să înteleagă.”
Deputatul Brian Cristian a legat mesajul lui Brâncuși de propriul său crez politic, subliniind că schimbarea nu este un concept abstract, ci un proces concret, modelat prin acțiune și determinare:
„Am învățat această lecție și cred cu tărie că pentru mine politica și administrația nu sunt despre funcții, ci despre ce rămâne după mine. Despre lucrurile care se văd și cele care se simt. Despre a construi, nu doar a vorbi. Și despre a întelege că, la final, schimbarea nu e ceva abstract. Se modelează, se sculptează, așa cum Brâncuși a făcut cu piatra, lemnul sau marmura, cum a turnat bronzul și l-a finisat la perfecție până au ieșit lucruri cu adevărat mărețe!”
