Mineritul a avut o influență majoră asupra dezvoltării Maramureșului, dar în fața provocărilor contemporane trebuie găsită o cale echilibrata între protejarea resurselor naturale, dezvoltarea economică și protecția mediului.
Într-o eră în care sustenabilitatea devine tot mai importantă, viitorul mineritului din Maramureș ar putea depinde de inovațiile tehnologice dar și de voința de a investi în soluții mai ecologice și mai durabile.
Cartea mea de muncă începe cu luna octombrie 1998 la exploatarea minieră Șuior din orașul meu natal, Baia Sprie, urmând pașii tatălui meu, Grigore Talpoș, care a fost și el o bună perioadă de timp, angajat la exploatarea minieră Baia Sprie.
Perioada scurtă, în care am fost angajat la Șuior, s-a datorat modului în care, guvernările de atunci au decis să pună cruce istoriei mineritului din Maramureș.
Lucrarea mea de licență, „Bazinul minier Maramureș, studiu geografico-economic”, prezenta la acea vreme, atât istoria noastră legată de minerit cât și provocările și oportunitățile acestuia.
Din păcate pentru mulți dintre noi, modul brutal în care această meserie a fost lichidată, se continuă și astăzi cu diminuarea pensiilor tuturor celor care au lucrat în acest sector economic.
Le atrag atenția, acestor guvernanți vremelnici ai țării, din „marile” partide politice cât și acoliților acestora, că NIMENI nu are voie să distrugă mineritul maramureșean.
Ca și senator dar și ca director general al societății Conversmin, din cadrul Ministerului Economiei, am luptat pentru păstrarea condițiilor care să permită reluarea activităților miniere în județul Maramureș.
Ecologizarea iazurilor și haldelor de steril nu sunt o provocare pentru noi, ele sunt o necesitate deoarece protejarea mediului înseamnă și protejarea vieții noastre.
Insuficiența finanțării acestei societăți, media fiind 60 de milioane de lei, în ultimii 10 ani, a redus dramatic activitatea acesteia.
Un exemplu grăitor este proiectul de ecologizare a iazului de la Bozânta Mare, care azi cu tot cu indexare are nevoie de peste 250 de milioane de lei, proiect care trebuie încheiat în patru ani.
Revenind la bugetul de 60 de milioane de lei, doar aproximativ 10-12 milioane de lei erau aprobați anual de minister pentru lucrările de ecologizare și închidere a perimetrelor miniere. Cea mai mare parte a bugetului, peste 50%, este acordată sprijinului financiar acordat de statul român, celor trei societăți miniere REMIN, MIN DEVA și CNU.
În ciuda acestor provocări, Maramureșul încă are potențial pentru o revitalizare a mineritului.
Însă acest lucru ar fi posibil doar prin investiții în tehnologii mai moderne și mai puțin dăunătoare mediului înconjurător.
De asemenea autoritățile române și investitorii străini au început să se uite la minerit nu doar ca la o sursă de profit, ci și ca la o oportunitate de a implementa practici ecologice și de a sprijini dezvoltarea comunităților locale.
Un alt domeniu în care Maramureșul ar putea să își valorifice resursele, este turismul minier, care ar putea atrage vizitatori interesați de istoria și patrimoniului regiunii.
În plus, acum exista un interes tot mai mare pentru mineralele rare și pietrele semiprețioase, resurse care în trecut nu au fost exploatate pe scară largă, însă acum ar putea deschide noi oportunitati economice.
A declarat Iustin Talpoș, candidat la Senat din partea Partidului România în Acțiune, Filiala Maramureș.
CMF 11240040
