Ce-am auzit la Cluj? Declarații frumoase, idei curate, principii generoase. Crin a avut un discurs bun, bine scris, bine livrat, bine împachetat. Ca o haină scumpă îmbrăcată pe un trup care n-a mai trecut de mult pe la croitor. Ce-am văzut? L-am văzut pe Crin Antonescu. Omul care, dacă nu îi iese cu președinția, se întoarce în liniște acasă, pe canapeaua lui din sufragerie, între o lectură și o savarină plătită din salariul soției.
Trebuie să recunoaștem: are o echipă de campanie care știe meserie. Un text bine dozat, calibrat pentru un public urban, tânăr, educat. Un mesaj care vorbește despre omenie, despre curaj, despre președintele care nu e „primul politician”, ci „primul cetățean”. Frumos, emoțional, scriptic, impecabil, dar problema nu e textul. Problema e că mesajul nu se pupă cu candidatul.
Crin Antonescu a lipsit prea mult ca să se mai poată întoarce drept salvator. A fost acolo, în vârf, apoi a plecat. Nu înfrânt, nu dat jos, ci pur și simplu obosit. Sătul. Sătul de el, de politică, de „responsabilitate”. A fost sincer în retragerea lui și merită apreciat pentru asta, dar dacă sinceritatea face parte din armura ta, atunci trebuie să fii sincer și acum: nu te poți întoarce ca și cum n-ai plecat niciodată!
„România a crescut”, da, poate, dar tocmai pentru că a crescut, nu mai înghite costume goale și vorbe frumoase. Iar Crin, chiar și cu toată carisma lui din tinerețe, din care a mai rămas ceva, rămâne un personaj dintr-un timp care a trecut.
Spune că nu a uitat niciodată cine a fost. N-ar strica, totuși, să ne amintească și nouă cine a fost. Președinte al Senatului și președinte interimar într-o guvernare USL. Lider într-o coaliție care a promovat corupți. Complice tăcut la prăbușirea încrederii în politică. Parte dintr-un sistem care a făcut ca tinerii să plece, iar cei rămași să învețe că în România „merge și-așa”.
Cine se întoarce acum? Un om odihnit? Poate, dar România nu are nevoie de un președinte odihnit. Are nevoie de unul prezent. Clar. Viu. Implicat. Un președinte care n-a ieșit niciodată din luptă și care nu și-a închis telefonul când lucrurile au devenit grele.
20.000 de oameni au fost la Cluj, spune Crin. Probabil că da, atât au reușit să transporte și să strângă la un loc cele trei partide care-l susțin. Nu despre mulțimi e vorba acum, ci despre adevăr. Despre cât de bine știi cine ești și cât de onest ești cu cei cărora le ceri votul. Și dacă tot spune că demnitățile trec și omenia rămâne, l-aș întreba atât: în cei zece ani de liniște, ce-ați făcut cu omenia?
Annamaria Barbur-Somay
Credit foto: https://www.facebook.com/share/16EqLLqtZ6/
